‍O parte din problemele de care ne lovim ca elevi în sistemul educațional românesc

Lipsa digitalizării școlilor a rămas un mare dezavantaj, având în vedere că în zilele noastre este una dintre cele mai importante resurse. Totuși art. 123 (1)  din Legea învățământului Preuniversitar spune că Transformările digitale în învăţământul preuniversitar au în vedere Strategia naţională pentru digitalizarea educaţiei şi dezvoltarea competenţelor digitale în rândul comunităţii educaţionale, strategie adoptată prin hotărâre a Guvernului în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezenței legi. Aceste 12 luni au expirat la începutul toamnei anului trecut. 

Totodată curriculum este rigid și supraîncărcat, axat mai mult pe memorare decât pe dezvoltarea competențelor: avem un sistem de educație fragmentar în loc de o abordare holistică. Examenul Național din clasa a VIII-a, factorul decisiv în alegerea liceului, nu reflectă toate competențele unui elev, conform unei analize INS a rezultatelor din 2021: 

Probele evaluează puține competente din curriculumul național. Aspecte majore din curriculum sunt cu totul trecute cu vederea. 
Concurența între două documente - curriculum oficial (programa școlară) și programa de evaluare (care decupează, alipește și renumerotează enunțurile competențelor specifice), conduce la backwash.

Ce fac diferit țările cu cele mai dezvoltate sisteme educaționale din lume?

Privind în jur, nu putem să nu observăm că există sisteme educaționale care au reușit să găsească un echilibru între rigoare și flexibilitate, între exigență și sprijin real pentru elevi. Unele țări au reușit să transforme școala astfel încât copilul este cu adevărat în centrul procesului de învățare. Un raport al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) evidențiază că în România, ca și în alte țări din Europa de Est și Asia Centrală, predarea tradițională, centrată pe profesor, este predominantă. Această abordare se concentrează pe transmiterea unidirecțională a cunoștințelor și pe memorare, în detrimentul dezvoltării abilităților esențiale precum gândirea critică, creativitatea și colaborarea. În contrast, în multe țări occidentale, cum ar fi Finlanda sau Țările de Jos, sistemele educaționale sunt centrate pe elev, promovând învățarea activă și adaptarea procesului educațional la nevoile individuale ale fiecărui elev. Această diferență de abordare influențează semnificativ motivația, implicarea și performanța elevilor.​ Poate că nu există un model universal, dar cu siguranță există inspirație.

În Finlanda, de exemplu, educația începe prin joacă. Învățământul este gratuit, egal pentru toți și fără examene standardizate în primii nouă ani. Profesorii sunt foarte bine pregătiți, iar accentul cade pe învățare activă, nu pe memorare. Elevii primesc masă, transport și consiliere gratuită, într-un sistem unde cooperarea contează mai mult decât competiția, conform …

De cealaltă parte a Europei, în Estonia, digitalizarea nu este o promisiune, ci o realitate. De la clasele primare, elevii lucrează pe platforme digitale, învățând să gândească critic și să colaboreze. Tehnologia nu este o formă de divertisment, ci un instrument de învățare integrat firesc în procesul educațional. Acolo, lecțiile se desfășoară într-un mediu interactiv, iar profesorii sunt sprijiniți constant în formarea lor digitală. 

În Olanda, părinții au libertatea de a alege școala potrivită pentru copil, existând atât școli publice, cât și speciale (religioase sau cu pedagogii alternative). Învățământul începe la 4 ani și este obligatoriu de la 5 ani. Sistemul pune accent pe creativitate, implicarea elevului și adaptarea la nevoile fiecăruia. Copiii veniți din alte țări urmează cursuri speciale de integrare pentru a învăța limba și a se adapta culturii olandeze. La finalul ciclului primar, elevii primesc o recomandare pentru liceu, care influențează traseul lor educațional.

În Singapore, profesorii sunt considerați arhitecți ai viitorului, având o formare continuă  riguroasă, iar parcursul profesional este susținut și valorizat. Acolo, se învață nu doar „ce” să gândești, ci mai ales „cum”. Curriculumul este orientat spre competențe, rezultate, gândire critică și inovație.

Pentru a face o paralelă cu un alt sistem de învățământ - ce-i drept destul de diferit. China are cel mai dificil examen național din lume numit Gaokao, iar meditațiile sunt ilegale în toată țara. Cu toate acestea rata lor de promovabilitate în anul 2022 a fost de 85% - considerată una din cele mai mici din ultimul deceniu - pe cand rata de promovabilitate la bac în același an a fost de 73.3% - considerată una dintre cele mai mari din ultimul deceniu. 

Aceste exemple nu sunt utopii, ci realități funcționale în alte colțuri ale lumii. Poate nu le putem copia în totalitate și nici nu ar fi indicat. Un sistem educațional trebuie să se adapteze la nevoile elevilor și profesorilor. 

Educația nu înseamnă doar materii și examene, ci formarea unor oameni întregi, capabili să gândească, să simtă și să colaboreze. Avem legi care susțin principii moderne, dar aplicarea lor rămâne, de multe ori, doar un ideal.

Nu putem copia modele internaționale, dar putem învăța din ele. Schimbarea vine treptat, prin pași mici, dar constanți, digitalizarea și modificarea radicală a curriculei actuale nu poate să vină de la o mână de elevi care nu dețin această putere, dar asta nu înseamnă că acea mână nu va face tot ce poate ca sa contribuie la schimbare.